Insecuritatea calitativă a locului de muncă, satisfacția la locul de muncă și angajamentul organizațional: rolul mediator al percepției controlului

Publicația: Psihologia Resurselor Umane

Cuvinte cheie: insecuritatea postului, atitudini organizaționale, control

Articol: Insecuritatea calitativă a locului de muncă, satisfacția față de muncă și angajamentul organizațional: rolul mediator al percepției controlului

Autori: Urbanaviciute, I., Lazauskaite-Zabielske, J., Elst, T., V., Bagdziuniene, D., & de Witte, H.

Anul publicării: 2015

Prezentare realizată de Florentina Linca

În zilele noastre, multe organizații trec prin schimbări majore, care duc la nevoia de restructurare. La rândul lor, aceste schimbări, fie în curs de desfășurare, fie doar prevăzute, afectează contractele și condițiile de muncă. De cele mai multe ori, acestea sunt însoțite de nesiguranța locului de muncă. S-a înregistrat recent o creștere generală a insecurității locului de muncă în multe țări din Europa Centrală. Așadar, acest studiu analizează insecuritatea percepută a locului de muncă în paradigma teoriilor stresului și a încălcării contractului psihologic.

Cercetarea a avut în vedere patru variabile. Insecuritatea calitativă a postului se referă la amenințarea percepută a pierderii unor caracteristici ale locului de muncă, precum: salariul, orele de lucru sau diverse recompense sociale. Satisfacția față de muncă se referă la atitudinea unei persoane cu privire la un aspect specific al locului de muncă: colegii, condițiile de muncă sau salariul.

Angajamentul organizațional afectiv se referă la sentimentul de loialitate, apartenența și identificarea cu organizația. Percepția controlului se referă la credințele individului cu privire la controlul pe care acesta îl are asupra diferitelor aspecte de la locul de muncă.

În mod specific, ipotezele acestei cercetări au anticipat o relație negativă între insecuritatea calitativă a postului și atitudinile angajaților, mai exact satisfacția profesională și angajamentul organizațional afectiv. În plus, cercetarea a urmărit testarea rolului mediator al percepției controlului în aceste relații.

Studiul a fost realizat în cadrul unor organizații lituaniene, atrăgând atenția asupra țărilor baltice (rareori reprezentate în cercetările din acest domeniu). Participanții au completat un chestionar care a inclus itemi ce evaluau: insecuritatea calitativă a locului de muncă (e.g., „Simt nesiguranță cu privire la viitorul caracteristicilor și condițiilor muncii mele”), satisfacția față de muncă (un singur item care se referea la cât de satisfăcut este subiectul de actualul loc de muncă), percepția controlului (e.g., „Am suficientă putere în această organizație astfel încât să pot controla evenimentele care mi-ar afecta munca.”) și angajamentul organizațional afectiv (e.g., „Sunt fericit că îmi voi petrece restul carierei în această organizație.”).

Rezultatele au oferit dovezi pentru ipoteza conform căreia insecuritatea calitativă este relaționată cu un nivel scăzut al satisfacției față de muncă și al angajamentului organizațional. S-a constatat, de asemenea, că percepția controlului organizațional și angajabilitatea mediază parțial relația dintre insecuritatea locului de muncă și atitudinile investigate. Percepția controlului este vulnerabilă atunci când angajatul se confruntă cu situații nesigure (de exemplu, nesiguranța locului de muncă). Una dintre modalitățile de a face față unei situații cu un nviel ridicat de incertitudine se referă la reacțiile de retragere psihologică, ceea ce  duce la scăderea satisfacției profesionale și a angajamentului organizațional afectiv.

Efectele negative ale insecurității calitative a locului de muncă se răsfrâng asupra satisfacției muncii, deoarece, cu cât un mediu este mai nesigur, mai stresant, cu atât persoana care își desfășoară activitatea în acel mediu încearcă să se îndepărteze mai mult de sursa stresului. Această reacție de evitare este, de fapt, rezultatul  interpretărilor personale ale situației, cum ar fi, de exemplu, percepția pierderii controlului.